Care este principala sursă de miros de pahar de hârtie

Probleme de aromă sau miros neplăcut pahare de hârtie de unică folosință sunt un factor cheie care afectează experiența consumatorului și reputația mărcii. Dintr-o perspectivă profesională, aroma neplăcută din paharele de hârtie nu este cauzată de o singură sursă, ci mai degrabă de migrarea și eliberarea de compuși organici volatili (COV) din mai multe etape, inclusiv materiile prime, procesul de fabricație și mediul de depozitare.

1. Baza de materie primă: Contribuția cartonului și a fibrelor

Cartonul alimentar folosit în corpul paharului de hârtie în sine este o sursă potențială semnificativă de aromă neplăcută.

1.1 Produse de degradare a ligninei și fibrelor

Analiză de specialitate: Cartonul este fabricat din fibre de pastă de lemn. În timpul procesului de prelucrare a pastei, lignina și reziduurile sale care nu sunt complet îndepărtate sunt precursori obișnuiți ai aromei neplăcute. În special, în timpul proceselor de uscare termică și presare la temperatură înaltă a cartonului, lignina reziduală suferă o degradare termică, eliberând COV cu mirosuri distinctive, cum ar fi aldehide, cetone și fenoli. Acești compuși au praguri foarte scăzute și sunt ușor de detectat.

1.2 Reziduuri chimice

Analiză de specialitate: Fabricarea cartonului necesită o varietate de aditivi chimici, inclusiv agenți de rezistență la umezeală, agenți de dimensionare și antispumanți. Dacă acești aditivi reacționează incomplet sau nivelurile lor reziduale depășesc limitele permise, monomerii sau produșii lor de descompunere pot deveni surse de miros. De exemplu, agenții rezistenți la umiditate care conțin azot rezidual pot provoca mirosuri de pește sau amoniacal. Analiza riguroasă prin cromatografie gazoasă-spectrometrie de masă (GC-MS) a cartonului este o metodă profesională pentru cuantificarea acestor reziduuri.

2. Acoperire funcțională: materiale volatile din materiale de barieră

Pentru a obține proprietățile rezistente la scurgeri și la căldură ale paharelor de hârtie, trebuie aplicată o căptușeală sau un strat de acoperire pe interiorul cartonului. Această acoperire contribuie major la apariția mirosului.

2.1 Degradarea oxidativă termică a acoperirilor din polietilenă (PE).

Analiză expertă: Acoperirile tradiționale din polietilenă (PE) necesită temperaturi extrem de ridicate (depășind de obicei 300°C) în timpul procesului de acoperire prin extrudare. În condiții de procesare la temperatură înaltă și de mare viteză, PE poate suferi o degradare oxidativă termică, producând produse de oxidare cu greutate moleculară mică, cum ar fi aldehide grase cu lanț scurt și acizi carboxilici. Acești produse de degradare conferă un miros tipic de plastic sau de ceară paharelor de hârtie. Indicele de curgere a topiturii (MFI) al rășinii și alegerea aditivilor influențează semnificativ acest miros.

2.2 Monomeri reziduali în acoperirile biodegradabile

Analiză de experți: sursa principală de miros în noile acoperiri bio-based și compostabile, cum ar fi acidul polilactic (PLA), sunt monomerii nereacționați (de exemplu, acidul lactic) sau oligomerii reziduali. PLA în sine poate elibera, de asemenea, un miros acru caracteristic de acid lactic la hidroliză sau încălzire. Pentru acoperirile cu dispersie apoasă, coalescenții reziduali și emulgatorii din sistem sunt, de asemenea, surse de îngrijorare pentru COV.

3. Procesul de fabricație: impactul imprimării și al adezivilor

Substanțele chimice introduse în timpul turnării și prelucrării estetice a paharelor de hârtie sunt un alt contributor semnificativ la miros.

3.1 Solvenți reziduali în cernelurile de imprimare și fotopolimerizarea incompletă

Analiză profesională: paharele de hârtie sunt de obicei tipărite folosind imprimare flexografică sau offset. Mirosurile apar în principal din:

Solvenți reziduali din cernelurile pe bază de solvenți, cum ar fi etanolul și acetatul de etil, care nu se evaporă complet.

Fotopolimerizare incompletă a cernelurilor întăribile UV/EB. Dacă fotoinițiatorii, monomerii sau oligomerii nu reușesc să se polimerizeze și să se reticuleze complet, aceștia pot rămâne în stratul de cerneală cu un risc ridicat de migrare și pot emite un miros înțepător. Standardele profesionale necesită testarea riguroasă de simulare a nivelurilor de migrare a cernelii.

3.2 Adezivi volatili

Analiză expertă: Adezivii utilizați pentru a lipi cusăturile laterale și fundul paharelor de hârtie, în special adezivii topibili la cald, pot conține substanțe cu conținut scăzut de volatilitate (LVS). Principalele componente ale adezivilor topibili la cald includ polimeri de bază, agenți de aderență și antioxidanți. Dacă agentul de aderență are un punct de înmuiere scăzut sau se descompune în timpul încălzirii, poate elibera mirosuri de terpene sau hidrocarburi alifatice.

4. Mediul de depozitare și contaminarea microbiană

Factorii de mediu în timpul ambalării, transportului și depozitării paharelor de hârtie finite pot, de asemenea, induce sau exacerba mirosurile.

4.1 Contaminarea încrucișată a mediului

Analiză de specialitate: paharele de hârtie au un anumit grad de absorbție. Dacă sunt depozitate într-un depozit cu substanțe chimice volatile (cum ar fi agenți de curățare, vopsele, pesticide etc.) sau produse foarte mirositoare (cum ar fi parfumuri și produse din cauciuc), paharele de hârtie pot absorbi aceste molecule de miros, ducând la contaminare încrucișată.

4.2 Umiditatea și creșterea microbiană

Analiza de specialitate: Cartonul este un material higroscopic. Când sunt depozitate în umiditate ridicată și în medii slab ventilate, paharele de hârtie sunt susceptibile la umiditate. Umiditatea nu numai că accelerează hidroliza reziduurilor din fibrele de carton și din stratul de acoperire, dar favorizează și creșterea mucegaiului și a bacteriilor. Metaboliții acestor microorganisme, cum ar fi geosmina și alte sulfuri, produc mirosuri caracteristice de mucegai, mucegai sau pământ.